Scriu acest articol de la sala de net din sat. Atmosfera este faina, fara fumuri de tigara ca in oras, fara galagie, fara scanadaluri. Se poate intra gratuit cu programare. Au fost aduse mai multe calculatoare printr-un fond european, iar pentru sala de net au fost lasate 5 calculatoare. Interesanta treaba. Tastatura asta ma enerveaza la culme. Cica e o varianta romaneasca, special facuta :)) Ma rog …

Ma pun la citit blogurile, ca altceva n-am ce face. Partea proasta pentru cei care vin aici si n-au calculator acasa este ca nu au posiblitatea de a se juca la pc. Nu s-au pus jocuri, insa solutia este, bineinteles: internetul.

La doua calculatoare langa mine, se aude in soapta: “Da-i cu sabia, da-i cu sabia. Nu asa mai, lasa-ma pe mine”. Ce frumos :D Abia astept sa fac niste poze pe aici. Ne citim maine. O zi faina!

Voi scrie in zilele ce urmeaza cateva articole, majoritatea cu privire la viata de la tara. Revenind la subiect. Aseara, am facut un gratar, am mancat cativa mici, am invitat si vecinul cu o fetita de-a lui. M-am dus dupa aceea la el si mi-a zis sa-i pun un film. Nu steam ce sa-i pun, asa ca am ales unul care l-am vazut: The game plan. Toate bune si frumoase, trec 10 minute, iar cand ma uit la vecinu’ surpriza: dormea bustean. Ma uit si la fetita lui, la fel. Ouch! Am ramas singur. Ma duc la cealalta fetita a lui (care era la televizor). “Tu, vezi ca a adormit tata si sora, inchide pc-ul te rog. Vezi sa nu-i trezesti.” Tare, eu ma duc sa pun un film fain, cand colo il vedeam numai eu singur :)) Astazi am sa pun sa vad How High. Apropo, niste pareri despre Kung Fu Panda se poate?

Toate cele bune.

La inceputul meciului au aparut mici probleme de semnal, insa legatura a fost mentinuta. A fost deranjant sa te uiti la doua televizoare alaturate, insa am rezistat si asa :) Mi s-a parut super tare semnalul HdTv: calitatea imaginilor era cu totul alta fata de semnalul normal. Vedeai fiecare detaliu in parte, in prim planuri spuneai ca jucatorul e in fata ta cu adevarat, nu ca te uiti la televizor. Ganditi-va ca ati jucat timp de 2-3 ani un joc pe calculator aparut in 2002, iar astazi ati trecut la varianta jocului din 2008. E o mare diferenta. Asa e si cu trecerea de la semnalul normal SD, la cel HD.

Un mic dezavantaj ar fi acel decalaj de aproximativ o secunda, dintre cele doua semnale. Totusi, acest lucru pare logic, daca ne gandim ce cantitate mare de informatie trebuie procesata in HD, fata de semnalul normal. Pare putin enervant cand vei auzi ca toata lumea striga afara: “Gooooool!”, iar la cornerul care tocmai se bate afli ca din aceasta faza va iesi un gol (inainte de a-l vedea).

Sunt incantat ca am avut ocazia sa vad finala Euro 2008 impreuna cu bloggeri de nota 10, la un sistem transmis prin televiziune digitala. Va recomand cu cea mai mare placere sa folositi AirBites, daca beneficiati de o plasma full-HD.

Ps.: In pauza eu am iesit afara sa discut cu Vali si Andrei, insa am inteles ca in acest timp cei de la AirBites au raspuns intrebarilor tehnice si critice, adresate de bloggerii invitati - un lucru ce merita apreciat.

Am primit diverse comentarii gen: “Daca dai un ban, altfel de simti”. Bine, nu ma voi da exemplu, ci il voi da exemplu pe un baiat din salon cu mine, care a avut ghinionul sa-si rupa piciorul. A stat o saptamana si ceva in spital. Tatal lui a dat o suma consistenta la doctorul care l-a operat. Toate bune si frumoase, dar doctorul uita de pacientul lui. Nici vorba sa-l viziteze, sa discute cu el, sa il intrebe cum se mai simte, nimic. Intr-o zi, trece doctorul prin salon la noi, pentru a vorbi cu un alt pacient. Respectivul baiat il striga, la care doctorul: “A … tu erai mai. Cum te mai simti?” Pe langa faptul ca nici nu l-a vazut cand a intrat in salon, il intreaba de la usa cum se simte.

Bun, deci poti sa “umfli” buzunarele doctorilor, ca tot degeaba. Sa va zic ca mama vroia sa-i dea o sampanie la doctor, iar eu n-am lasat-o sa o dea pe simplu motiv ca pierde banii si oricum nu imi face nimic doctorul? Haideti sa va spun acum despre ce s-a intamplat dupa ce am iesit din spital. Biletul de externare inca nu mi-a fost dat, iar asistentele i-au spus mamei sa vina in ziua urmatoare sa-l ia. Suna mama la spital, vorbeste cu o asistenta si ce sa vezi: biletul nu era facut. Suna peste o zi sau doua: “Pot sa vin sa iau biletul de externare? Da, veniti.” Cand se duce mama, alta surpriza: biletul tot nu era facut. Ca sa vedeti cat de mare poate fi nesimtirea intr-un astfel de spital.

Urmeaza sa ma duc sa imi schimbe gipsul. Cand ajungem, observam ca vizita a intarziat cu cateva ore, iar la vizita e chiar doctorul meu. Incredibil, pe langa faptul ca nici nu se respecta programul, vizita o face chiar doctorul meu (cat timp am stat eu in spital, nici vorba sa fie doctorul meu la vizita). In fine. Asteptam jumatate de ora si dam de doctor. Ne spune sa asteptam. Asteptam vreo o ora-doua, timp in care eu muream de foame, iar doctorul isi face aparitia. Ne mai pune sa asteptam. Nu imi aduc aminte exact ce si cum s-a intamplat, insa ne-a pus sa asteptam o ora parca, iar el a venit peste doua. Misto, stau sa astept atat timp, doar pentru a imi scoate gipsul, punandu-mi altul. Lucru ce nu a durat decat 15 minute. Am stat 7 ore la spital in ziua respectiva. Imi pare rau ca nu pot sa imi aduc aminte exact ce si cum s-a intamplat in decursul a 7 ore, insa trei sferturi din acest timp am asteptat, iar restul timpului l-am petrecut cautandu-l pe doctor.

Urat, foarte urat. Niciodata sa nu ajungeti in spitale, e o nebunie totala. Nimeni nu te baga in seama, nu se uita la tine, pe doctori nu ii intereseaza de pacienti, un adevarat dezastru. Degeaba dai bani, tot fara atentie ramai.

Au inceput sa apara si primii bani pentru bloggerii mai mici, sa invete mici smecherii, iar maine poimaine vor trece pe un domeniu propriu (daca inca mai stau pe un subdomeniu). Incep sa aiba trafic, mai bag si eu cate un status, doua stiri pentru Google, dar treaba merge bine.

Frumos, foarte frumos. Abia astept sa vad blogosfera dupa inca 6-12 luni, cand abia o sa mai vad bloguri cu poze/ clipuri, insa pana si acestea cred ca vor avea cate un articol original :)

Am mai vazut mingi de fotbal date in cap, cate o lingura doua luate tot in cap, dar asa ceva nu am mai vazut de mult timp. Banuiesc ca a durut destul de tare :))

Mai jos, cateva poze cu floricelele care m-au incantat (click pe poza pentru marire):

Ps.: Il mai tineti minte pe Raducu?

Nu-i asa ca e dragut? O minunatie de copil :X

Off topic: Tocmai mi-am scos si eu mana din gips! :)

Am vazut la televizor, (nu radeti de mine) cum ca pui ceva in spate la calculator (un fel de stick), insa chiar nu ma pricep. Sper sa ma puteti ajuta. Astept sugestiile voastre sub forma de comentarii! Raman dator.

Ps.: Doar asa mai scriu si eu un articol doua pe blog de la tara :)